Dependența de droguri ilegale

Consumul și dependența nu sunt același lucru

Un episod de consum nu dovedește, prin el însuși, existența dependenței. Nici agitația, somnolența, confuzia sau o reacție neobișnuită nu stabilesc singure diagnosticul. Unele persoane care folosesc droguri dezvoltă o tulburare legată de consum, dar situația trebuie evaluată individual.

Poți cere ajutor dacă observi că folosirea substanței îți afectează starea sau dacă îți este greu să faci schimbarea pe care ți-o dorești. Nu trebuie să aștepți o complicație și nici să fii sigur că este vorba despre dependență. Pentru familie sunt mai utile schimbările concrete observate decât etichetele.

Efectele depind de substanță

Drogurile nu produc un tablou unic. Stimulentele, opioidele, sedativele, canabisul, halucinogenele și combinațiile dintre substanțe au efecte și riscuri diferite. De exemplu, unele stimulente pot crește temporar energia, atenția și starea de alertă. Folosirea repetată poate fi însoțită de ostilitate sau suspiciozitate puternică.

Canabisul poate produce relaxare și creșterea apetitului, dar reacțiile pot include iritabilitate, neliniște, anxietate, teamă, neîncredere, panică sau halucinații. O halucinație înseamnă că persoana vede, aude sau simte ceva care nu există în realitate.

Inhalantele sunt substanțe ai căror vapori produc intoxicație. Pot apărea amețeală, somnolență, confuzie, vorbire neclară, reflexe încetinite și slăbiciune musculară. Persoana poate vedea lucrurile distorsionat, poate gândi dezorganizat sau poate părea foarte lipsită de energie.

Când contactul cu realitatea este afectat

Halucinațiile, convingerile care nu corespund realității și gândirea profund dezorganizată pot apărea în legătură cu anumite substanțe. Utilizarea îndelungată a unor stimulente poate crește posibilitatea psihozei, adică o stare în care contactul cu realitatea este afectat. Canabisul este asociat cu debutul mai timpuriu al psihozei la persoanele cu vulnerabilitate genetică.

Confuzia și comportamentul neobișnuit pot avea și alte cauze medicale sau psihice. Nu presupune automat că persoana este dependentă. Pentru evaluare, poate fi util să notezi ce ai observat, când a început și ce substanță ar fi putut fi folosită.

Riscurile nu sunt identice pentru toate drogurile

Riscul depinde de substanță, cantitate, repetarea consumului și reacția persoanei. O complicație asociată unui anumit drog nu trebuie atribuită automat tuturor celorlalte. Dacă au fost folosite mai multe substanțe, poți consulta și pagina despre policonsum și dependența de mai multe substanțe.

Unele stimulente

Utilizarea repetată a unor stimulente de tip amfetaminic poate fi însoțită de ostilitate sau paranoia, adică o suspiciozitate puternică și nejustificată. Utilizarea îndelungată poate crește posibilitatea psihozei, cu halucinații sau convingeri care nu corespund realității.

În cazul expunerii la cantități mari pot apărea o temperatură corporală periculos de ridicată și bătăi neregulate ale inimii. Sunt posibile convulsiile sau insuficiența cardiacă, situație în care inima nu mai susține corespunzător organismul. Informații dedicate se găsesc pe pagina despre dependența de amfetamine și metamfetamine.

Canabisul

Consumul frecvent sau intens de canabis este asociat cu dificultăți de învățare, memorie, atenție, procesare a informațiilor, limbaj și coordonare între percepție și mișcare. Aceste probleme pot afecta activitățile care cer atenție și reacții adecvate.

Fumatul canabisului pe termen lung este asociat cu probleme respiratorii și cu un risc crescut de accident vascular cerebral, infarct și tulburări ale ritmului inimii. Pot exista episoade de greață, vărsături și durere abdominală. Pentru detalii poți accesa pagina despre dependența de canabis.

Inhalantele

Inhalantele pot provoca greață, vărsături, confuzie și delir. Delirul este o stare severă de confuzie, cu afectarea atenției și orientării. Mai pot apărea amețeală, somnolență, vorbire neclară, reflexe încetinite și slăbiciune musculară. În unele situații este posibilă insuficiența cardiacă fatală.

Aceste exemple nu acoperă toate drogurile și toate complicațiile posibile. Manifestările neașteptate sau starea care se agravează merită evaluate chiar dacă nu apar în această listă.

Ce înseamnă sevrajul

Sevrajul este termenul folosit pentru simptomele care pot apărea după reducerea sau oprirea consumului repetat al unei substanțe. Momentul apariției, durata și manifestările depind de drog și de persoană. Nu există un sevraj universal, iar experiența altei persoane nu arată cum va evolua situația ta.

După oprirea unor stimulente pot apărea oboseală accentuată, dispoziție depresivă și tulburări ale somnului. Aceste manifestări sunt diferite de energia și starea de alertă care pot exista în timpul consumului.

După folosirea repetată a canabisului sunt posibile iritabilitatea, furia, nervozitatea, anxietatea și neliniștea. Unele persoane au apetit redus, insomnie, vise neobișnuite sau neplăcute și dispoziție depresivă. Pot apărea și greață, vărsături ori durere abdominală.

După utilizarea regulată a inhalantelor pot exista iritabilitate, anxietate și dorință intensă de consum. În cazul sedativelor, opioidelor sau combinațiilor, reacțiile pot avea alte caracteristici și trebuie discutate în funcție de substanțele implicate.

Când este utilă evaluarea

Ca orientare generală, discută cu un profesionist dacă ai consumat repetat, ai folosit mai multe substanțe, nu știi exact ce ai luat sau ai avut o reacție severă. Spune ce ai consumat, când a fost ultima utilizare și ce simptome ai observat. Evaluarea nu presupune că ai deja un diagnostic.

Evaluarea individuală

Nu există un plan unic potrivit tuturor drogurilor și tuturor persoanelor. Evaluarea urmărește să clarifice ce substanță a fost folosită, cât de des a avut loc consumul, când a fost ultima utilizare și ce manifestări au apărut. Pot fi discutate efectele din timpul consumului și simptomele observate după reducere sau oprire.

Este important să spui dacă au fost folosite mai multe substanțe sau dacă nu știi exact ce ai luat. Incertitudinea poate fi comunicată direct, fără completarea golurilor cu presupuneri. Reacțiile severe din trecut, problemele fizice și dificultățile psihice observate oferă context pentru înțelegerea situației.

Sprijinul psihologic și comportamental

Pentru tulburările legate de consumul unor substanțe există intervenții comportamentale. Terapia cognitiv-comportamentală este un exemplu. Aceasta explorează legăturile dintre situații, gânduri, emoții și comportamente. Faptul că o intervenție este disponibilă nu înseamnă că este potrivită automat pentru fiecare drog sau persoană.

Discuțiile pot urmări contextul în care apare consumul, reacțiile persoanei și dificultățile întâlnite atunci când încearcă să facă o schimbare. Obiectivele și forma sprijinului se stabilesc individual. Intervenția nu trebuie privită ca o promisiune de rezultat sau ca o soluție identică pentru toate situațiile.

Recuperarea structurată

Ca orientare generală, recuperarea poate fi organizată în jurul unor obiective clare și al unor discuții periodice despre evoluție. Pot fi observate situațiile în care apare dorința de consum, obstacolele întâlnite și tipurile de sprijin pe care persoana le consideră realiste. Aceasta este o modalitate de organizare, nu un protocol universal.

Planul poate fi revizuit când apar informații noi sau când nevoile persoanei se schimbă. Ritmul și obiectivele trebuie să țină cont de substanțele implicate, de reacțiile la reducere sau oprire și de dificultățile actuale.

Locul familiei

Cu acordul persoanei, familia poate oferi informații despre schimbările observate și sprijin practic pentru participarea la discuții. Aceasta este o orientare de comunicare, nu o regulă potrivită tuturor relațiilor. Persoana apropiată nu trebuie să stabilească singură diagnosticul și nici cauza fiecărui comportament.

Sprijinul nu înseamnă controlarea consumului de către familie. Poate însemna ascultare, exprimarea îngrijorării prin exemple concrete și încurajarea cererii de ajutor. Limitele familiei și siguranța celor implicați trebuie, de asemenea, respectate.

Prevenirea revenirii la consum

În cadrul sprijinului psihologic pot fi explorate locurile, situațiile, emoțiile sau contactele pe care persoana le asociază cu drogul. Dacă are loc un nou episod de consum, comunicarea sinceră poate ajuta la înțelegerea contextului. Ca orientare generală, episodul poate fi discutat fără umilire, iar obiectivele pot fi reconsiderate în funcție de nevoile actuale.

Dacă vrei ajutor pentru tine

Nu trebuie să fii sigur că ai o dependență pentru a cere o evaluare. Poți începe prin a spune ce ai consumat, cât de des, când a fost ultima utilizare și ce schimbări ai observat. Include atât efectele din timpul consumului, cât și reacțiile apărute după reducere sau oprire.

Menționează dacă ai folosit mai multe substanțe sau dacă nu știi exact ce ai luat. Nu este nevoie să ghicești. Dacă îți este greu să îți amintești ori să vorbești despre experiență, poți nota înainte informațiile pe care le cunoști.

Dacă ești îngrijorat pentru cineva apropiat

Ca orientare practică, poți alege un moment în care persoana poate purta o conversație. Vorbește despre ceea ce ai văzut, fără etichete și fără să afirmi că știi deja cauza. De exemplu: „M-am îngrijorat când ai fost foarte confuz și aș vrea să căutăm ajutor.”

Poți propune un pas concret, precum o evaluare, și te poți oferi să însoțești persoana dacă aceasta dorește. Ascultarea nu înseamnă aprobarea consumului. Insultele, rușinarea și întrebările puse ca la interogatoriu pot bloca însă conversația.

Dacă starea pare o urgență

Ca orientare generală și neexhaustivă, apelează 112 dacă apar convulsii, delir sau confuzie profundă, o temperatură corporală foarte ridicată ori semnele unei probleme cardiace severe. Nu aștepta să identifici singur substanța înainte de a cere ajutor.

Absența acestor manifestări nu exclude orice urgență. Dacă starea se agravează rapid sau situația pare periculoasă, apelarea serviciilor de urgență rămâne un pas prudent. Recomandările primite de la operator trebuie urmate în funcție de situația descrisă.